Cred că Fecioarele e un thriller atmosferic și cred că, fie că ești iubitor de thriller sau nu, o să-ți placă. Ori poate, dacă nu obișnuiești să citești atâtea ca mine, îți va plăcea și mai tare. Mi-am zis că o voi citi fără să am vreun fel de așteptări, deoarece am citit "Pacienta" când era o super hyped și nu pot să zic că mi-a displăcut. Dar nici n-a fost atât de WOW! cum susțineau mulți. Și n-am fost dezamăgită. Chiar aș zice c-a fost mai bună. Ori poate mi-a plăcut mai tare decorul în care s-a desfășurat totul, personajele mi s-au părut mai vii, mai umane, a existat și acel element de suspans în care am încercat să ghicesc care e vinovatul până să mi se dea răspunsul pe tavă. Oarecum am avut dreptate legat de cine a fost, deși recunosc c-am tot ezitat, m-am răzgândit, mai că aveam să-mi creez propriul whiteboard și să-ncep să înșir indicii și teorii. Însă ce m-a luat prin surprindere a fost de ce. Motivul pe care acea persoană a făcut acele lucruri, ce i-a trecut prin cap și, mai ales, cum autorul se joacă cu tine și îți arată ceva, în timp ce mâna cealaltă face altceva și pentru puțîn nu știi cum să reacționezi. A fost surprinzător? Foarte! A fost credibil? Mm, da? Kind of. E genul de twist la care o să mă gândesc uneori când îmi revine random în minte? Cu siguranță! Vorbeam la început de atmosferă și da, Fecioarele este un mystery-thriller, dar pe lângă asta mi s-a părut o frumoasă excursie prin Cambridge și Londra, iar micile mențiuni ale Greciei și al acelei lumi (din prezent sau din trecut) fac totul să pară învăluit într-un aer de nimic nu e ceea ce pare și mai ales nimeni. Și când te aștepți mai puțin o să cadă cortina și fie lumina va fi orbitoare, fie vom putea în sfârșit să vedem clar.