Dimitrie Bolintineanu (1819-1872) a fost poet roman, om politic, diplomat, participant la Revolutia de la 1848. Debuteaza in literatura in anul 1842, cu poezia "O fata tanara pe patul mortii", publicata de I.H. Radulescu in "Curierul de ambe sexe". Poezia este scrisa in spiritul epocii, evocand moartea timpurie a iubitei, cu multe accente melodramatice. In 1858, Bolintineanu publica volumul "Legende sau Basme nationale", "Melodii romane" si proza memorialistica si de voiaj "Calatorii pe Dunare si in Bulgaria", precum si "Cantarea Romaniei", in versuri. Dupa Revolutia din 1848, a fost exilat si a plecat in Transilvania, apoi la Constantinopol si dupa la Paris, ca sa-si continue studiile intrerupte. Dimitrie Bolintineanu a scris foarte mult atat in proza cat si in versuri. Opera sa poetica cuprinde ciclurile "Legendele istorice", "Florile Bosforului", "Basmele", "Macedonele" si "Reveriile". In 1871, boala de care sufera Bolintineanu se agraveaza. Poetul moare pe data de 20 august 1872, la Bucuresti.