In 1942, intr-o manastire din Columbia, sunt scoase la lumina ramasitele lumesti ale unei adolescente, Sierva Maria de Todos Los Angeles. Splendida ei podoaba capilara masoara douazeci si doi de metri lungime... Sa fie oare aceasta descoperire fructul imaginatiei inflacarate a autorului?
Reala sau fictiva, ea reprezinta punctul de plecare al unei inedite povesti de dragoste, desfasurate pe fundalul pitoresc si decadent al orasului Cartagena de Indias, la mijlocul secolului al XVIII-lea.
La varsta de doisprezece ani, Sierva Maria este muscata de un caine. Banuind-o de turbare sau ca ar fi posedata de diavol, Inchizitia o trimite la o manastire, unde, alaturi de exorcistul ei, don Cayetano Delaura, traieste o pasiune nebuna, distructiva si, prin urmare, blestemata...
Prin aceasta capodopera situata la cumpana dintre istorie si legenda, misticism si erotism, Gabriel Garcia Marquez depaseste granitele realismului magic.
Fragment din romanul "Despre dragoste si alti demoni" de  Gabriel Garcia Marquez

"Nu s-a aflat niciodata cum de ajunsese marchizul intr-un asemenea hal de delasare si nici de ce a mentinut o casato-rie atat de nepotrivita, cand avea totul asigurat pentru o vaduvie tihnita. Ar fi putut fi tot ce ar fi poftit, gratie puterii nemarginite a primului marchiz, tatal lui, Cavaler al Ordinului Santiago, traficant de negri capabil de orice cruzime si general neindurator, fata de care regele, domnul si stapanul sau, nu s-a zgarcit in privinta onorurilor, nici a prebendelor, si nici nu l-a pedepsit vreodata pentru faradelegile savarsite.
Ygnacio, unicul mostenitor, nu se arata vreodata bun la ceva. Crescu vadind semne certe de intarziere mintala, ramase analfabet pana la varsta de facut dragoste si nu iubi pe nimeni. Primul simptom de viata care i s-a cunoscut la douazeci de ani a fost faptul ca se indragostise si era pornit sa se insoare cu una dintre fetele internate la Divina Pastora, ale carei cantece si strigate ii alintasera copilaria. Se numea Dulce Olivia. Era singura fiica a unei familii de curelari ai casei regale si fusese nevoita sa invete mestesugul de a face sei de calarie, pentru a nu se stinge odata cu ea o traditie de aproape doua veacuri. Acestei ciudate initieri intr-o meserie de barbati i se atribui faptul ca-si pierduse judecata, si intr-un chip atat de ingrozitor, incat numai cu mare greutate a putut fi invatata sa nu-si manance propriile excremente. Exceptand acest lucru, ar fi fost o partida cum nu se poate mai buna pentru un marchiz creol atat de lipsit de calitati."