Aceasta a doua editie a eseului Dostoievski in constiinta literara romaneasca, prefatata de George Ardeleanu, cuprinde in plus fata de editia aparuta in 1976 o addenda cu texte legate de proiectul Dostoievski al autorului, un dosar de referinte critice, bibliografia receptarii lui Dostoievski in Romania, bibliografia scrierilor lui Dinu Pillat si cea a scrierilor despre Dinu Pillat. Volumul de fata incheie seria de autor ingrijita de Monica Pillat si George Ardeleanu, publicata de Editura Humanitas in perioada 2010-2015.

Destinul romanesc al operei lui Dostoievski face obiectul nu numai al unei lucrari stiintifice de extrema probitate, dar si al unui veritabil si (as zice) captivant roman al "ideii" dostoievskiene. Personajele acestui roman se numesc Duiliu Zamfirescu, N. Iorga, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, M. Sebastian, N. Crainic, Dan Petrasincu, M. Eliade, Paul Zarifopol, G. Calinescu, Tudor Vianu... Performanta lui Dinu Pillat este de a spune pe un ton detasat, alb - si cu o aparenta de cumintenie -, lucruri pasionante. El izbuteste, folosind o tehnica a relatarii de tip obiectiv, sa provoace curiozitatea, servindu-i in doze mici, savant preparate, intamplari palpitante, uneori de-a dreptul senzationale, cum este aceea, de la inceputul cartii, cu privire la „prima mentiune existenta in publicistica romana“ in cazul Dostoievski. - Lucian Raicu

Asa cum a lasat-o, neterminata, lucrarea de fata nu e mai putin o opera inchegata si solida, scrupulos pusa la punct, conducand pas cu pas cercetarea pe firul ei istoric pana in actualitate. Ca specimen de cercetare stiintifica, ea este exemplara prin strictetea metodei si prin atitudinea fata de subiect, care dau stilului lui Dinu Pillat o precizie cvasimatematica si un ton de aparenta neutralitate, functional, interzicandu-si orice efuziune si disimulandu-si cu extrema grija participarea personala si sarcina afectiva (de altfel, de sursa totdeauna pur intelectuala). In stilul acesta de inventar sau de raport, pe care Dinu Pillat l-a adoptat foarte curand, anume de la romanul sau Moartea cotidiana din 1945, exista o foarte discreta, dar nu mai putin profunda nota participativa fie de umor detasat, de amuzament al constatarii, fie de simt al dramaticului, atribute ale unei luciditati niciodata tulburate. - Al. Paleologu

Sa ne intelegem: Dinu Pillat nu repudiaza modelul francez si cu atat mai putin romanul proustian (dovada nu putine dintre textele sale). Ceea ce-l nedumereste pe Dinu Pillat este exclusivismul modelului francez si, in general, occidental. El incearca sa deconstruiasca implicit prejudecata clivajului Est-Vest, roman occidental-roman rusesc (cu complexele de superioritate sau de inferioritate aferente), pledand pentru un model cultural care sa incorporeze cele doua Europe. Altfel spus, pentru un europenism integrator. Este, cred, si proiectul ideologic (deocamdata in nuce) care va sta la baza volumului Dostoievski in constiinta literara romaneasca. - George Ardeleanu Fragment din ebook:

Prima mentiune existenta in publicistica romana cu privire la Dostoievski*, „o personalitate foarte caracteristica“, in masura a da „o idee despre imperiul“ de dincolo de Prut, pare sa fie aceea legata de stirea sfarsitului sau, pe care o gasim comunicata de ziarul Telegraful din Bucuresti, cu o intarziere de peste trei saptamani, la 20 februarie 1881, printr-un corespondent de la Petersburg, Z.(amfir) A.(rbore). Randurile in cauza, intitulate „Din Rusia“, semnaleaza „moartea celebrului literator rus“ ca „faptul cel mai culminant din viata capitalei Tarului“ de la epoca de atunci. Dupa ce aminteste pe scurt de intamplarile dramatice care au marcat tineretea scriitorului, anume de inculparea abuziva intr-un proces politic, de comutarea pedepsei cu moartea in munca silnica pe viata in Siberia, in chiar momentul premergator trecerii la executarea prin streang, de amnistierea dupa patru ani de ocna, autorul corespondentei face un bilant critic al activitatii literare a lui Dostoievski, judecand lucrurile tendentios, din punctul de vedere exclusivist al cercurilor nihiliste.