eBook Modelul Antim, modelul Paltinis
E oare nepotrivit ca intelectualul sa se comporte in credinta ca intelectual? E inutil sa-si pastreze in acest domeniu chipul specific sau macar ideal? Pofta de a intelege, disciplina si elanul gandului nu-si gasesc locul in religie? In epocile premoderne, intrebarea ar fi fost intrucatva caraghioasa. De la autori crestini timpurii pana la monahismul medieval, nu a fost oare infatisata credinta drept "filozofie" in sensul antic al termenului, drept "adevarata filozofie": formare a sinelui intemeiata pe revelatie, urmare a Logosului pe calea cunoasterii lui Dumnezeu? Calea filozofiei, in rostul ei prim, si calea cunoasterii religioase nu sunt divergente. Ca stil de viata si de convivialitate, intre cercul filozofic si grupul de studiu crestin, asemanarile, nu deosebirile par sa precumpaneasca. Modelul Antim si modelul Paltinis ne-o reamintesc. - Anca Manolescu
Fragment din ebook:
"E curios. Pentru cine vrea sa se miste in viata intelegand ceea ce il inconjoara si pe sine insusi, cultura e (inca) mijlocul potrivit, antrenamentul necesar. A avea obisnuinta lecturii atente, a frecventa marii autori, a dobandi disciplina reflectiei si a studiului, toate acestea par firesti pentru cine cauta sensul a ceea ce i se intampla si se intampla lumii. Inveti sa gandesti bine pe cont propriu intalnind gandirea celor care, in cursul vremurilor, au gandit stralucit, inventiv, indraznet. A fi bine format inseamna a fi "om cultivat". Dar cand e vorba sa te raportezi la transcendent, aceasta educatie a intelegerii nu pare sa mai fie necesara de cateva secole incoace. Pare sa incurce chiar, sa tulbure "credinta simpla" ceruta tuturor. Cand priveste catre punctul cel mai inalt al realului, omului religios i se sugereaza ca uneltele culturii inalte nu-i sunt de trebuinta, ca e bine sa le lase deoparte, sa devina un credincios cald, neispitit de „primejdiile“ cunoasterii. Sa fie chiar asa? E oare nepotrivit ca intelectualul sa se comporte in credinta ca intelectual? E inutil sa-si pastreze in acest domeniu chipul specific sau macar ideal? Pofta de a intelege, informatia riguroasa, disciplina gandului nu-si gasesc locul in religie? Indeletnicirea cu ideile e aici necuvenita?"
PRP: 38.23 Lei
Acesta este Pretul Recomandat de Producator. Pretul de vanzare al produsului este afisat mai jos.
32.50Lei
32.50Lei
38.23 LeiIndisponibil
Descrierea produsului
E oare nepotrivit ca intelectualul sa se comporte in credinta ca intelectual? E inutil sa-si pastreze in acest domeniu chipul specific sau macar ideal? Pofta de a intelege, disciplina si elanul gandului nu-si gasesc locul in religie? In epocile premoderne, intrebarea ar fi fost intrucatva caraghioasa. De la autori crestini timpurii pana la monahismul medieval, nu a fost oare infatisata credinta drept "filozofie" in sensul antic al termenului, drept "adevarata filozofie": formare a sinelui intemeiata pe revelatie, urmare a Logosului pe calea cunoasterii lui Dumnezeu? Calea filozofiei, in rostul ei prim, si calea cunoasterii religioase nu sunt divergente. Ca stil de viata si de convivialitate, intre cercul filozofic si grupul de studiu crestin, asemanarile, nu deosebirile par sa precumpaneasca. Modelul Antim si modelul Paltinis ne-o reamintesc. - Anca Manolescu
Fragment din ebook:
"E curios. Pentru cine vrea sa se miste in viata intelegand ceea ce il inconjoara si pe sine insusi, cultura e (inca) mijlocul potrivit, antrenamentul necesar. A avea obisnuinta lecturii atente, a frecventa marii autori, a dobandi disciplina reflectiei si a studiului, toate acestea par firesti pentru cine cauta sensul a ceea ce i se intampla si se intampla lumii. Inveti sa gandesti bine pe cont propriu intalnind gandirea celor care, in cursul vremurilor, au gandit stralucit, inventiv, indraznet. A fi bine format inseamna a fi "om cultivat". Dar cand e vorba sa te raportezi la transcendent, aceasta educatie a intelegerii nu pare sa mai fie necesara de cateva secole incoace. Pare sa incurce chiar, sa tulbure "credinta simpla" ceruta tuturor. Cand priveste catre punctul cel mai inalt al realului, omului religios i se sugereaza ca uneltele culturii inalte nu-i sunt de trebuinta, ca e bine sa le lase deoparte, sa devina un credincios cald, neispitit de „primejdiile“ cunoasterii. Sa fie chiar asa? E oare nepotrivit ca intelectualul sa se comporte in credinta ca intelectual? E inutil sa-si pastreze in acest domeniu chipul specific sau macar ideal? Pofta de a intelege, informatia riguroasa, disciplina gandului nu-si gasesc locul in religie? Indeletnicirea cu ideile e aici necuvenita?"
Detaliile produsului