Ce si cine mai suntem, cand ne-am pierdut prietenii, patria, cetatea, limba si Dumnezeul?
Cum poate credinta modela lumea si ce te faci cand realitatea in care crezi te minte?
E posibil ca, vreodata, sa apara o mare credinta unificatoare, un fel de esperanto al religiei, care sa-i apropie pe toti oamenii?
Sunt cateva din intrebarile grave ale caror fire strabat uimitoarea poveste a vietii lui Sabbatai Tevi, un fals Mesia nascut in anul 1626 dupa Cristos sau 5386 dupa calendarul evreiesc. Viata lui Sabbatai este reconstituita de doctorul Mehmet Akif pentru prietenul sau din tinerete, voltairianul Spiros Philippidis, in anul 1923, anul Conventiei pentru schimbul de populatii, hotarata de Tratatul de la Lausanne: musulmanii din Grecia aveau sa fie mutati in noua republica a lui Ataturk, iar crestinii ortodocsi din Asia Mica urmau sa fie adusi in Grecia. Istoria prezentului, care-i implica pe cei doi prieteni, se lasa insa acoperita de intamplarile din secolul al XVII-lea, pe care fiecare din ei le intelege altfel. Iar finalul este neasteptat… Un roman plin de volute baroce, in care adevarul istoric si inchipuirea isi etaleaza deopotriva ispitele. Iar misterul din miezul lui "este cel al supravietuirii". Sfatul criticului: Nu ratati interventiile Autorului, un personaj simpatic si foarte atent la poveste. Va vor fi de folos. - Ioana Parvulescu

Fragment din ebook:

Nu-i nici un secret, zice Autorul: povestea asta incepe chiar cu sfarsitul ei, daca-i cu putinta sa se vorbeasca astfel, sau mai precis cu unul dintre mai multele ei sfarsituri - fapt care-l face pe Autor sa se declare un modest imitator al Naturii, cum ar fi spus cei vechi; caci multe lucruri firesti pe lume, precum durerea, iubirea, ticalosia, credinta, ignoranta, chiar viata insasi, reincep taman cand crezi ca s-au sfarsit. Acestea fiind zise si nevoind sa insire vorbe de prisos, Autorul anunta ca a pus inceputul-sfarsitul povestii sale intr-una din primele zile de octombrie ale  anului 1924: putin dupa orele pranzului, Saul Amarillo, rabinul-sef al evreilor sefarzi din Tesalonic, fu in cunostintat de fecior ca un vizitator roaga sa fie primit fara intarziere de hakam-basi, dupa cum suna titlul traditional, iudeo-turcesc, al rabinului. Vizita n-ar fi fost ceva iesit din comun in alte timpuri - desi era la o ora nu tocmai potrivita -, doar ca, judecand cel putin dupa numele sau, oaspetele era destul de neobisnuit in circumstantele date. De asta isi daduse seama si feciorul, asa ca indrazni sa-l deranjeze pe Amarillo, care tocmai isi facea siesta in salon, pe o sofa:
-  Ma scuzati, excelenta, va cauta un domn doctor, pe nume... Mehmet Akif Efendi, zise feciorul aducand pe o tavita de argint o carte de vizita. Zice ca-i o chestiune urgenta si va cere iertare ca nu a putut sa-si anunte vizita din timp...