Dupa iluminarea dumnezeiasca din primavara lui 1943, din celularul Aiudului, viata lui Valeriu Gafencu a devenit asemenea unei rugaciuni. A ars pana la moarte, iar lumina transparenta a trupului si gandului sau trecut prin focul inimii a iradiat toata faptura inconjuratoare, sfintind tot ce atingea. Tanarul basarabean mort in inchisoare la Targu Ocna este un exemplu de martir pentru poporul credincios. Biserica trebuie sa se reintoarca la notiunea initiala de basilica, adica de comunitate a clerului si mirenilor, pentru recastigarea increderii in mesajul crestin pentru societatea romaneasca. 

Valeriu Gafencu a fost un suflet pur, plin de dragoste adevarata, pentru ca a fost in permanent contact cu perfectiune divina. La umbra crucii si a calvarului, a simtit dorinta de a fi Ianga lisus Hristos, ca si cand ar fi asteptat sa-I ocroteasca si sa-I ia langa Dansul. A inteles in mod sublim ca legea suprema care conduce lumea este lubirea, in sensul adevarat al Invatatorului suprem... Valeriu Gafencu si-a ales cetatea celesta, impreuna cu cei martirizati. E "Sfantul inchisorilor", asa cum spune parintele monah Neculai. - lonut Tene