Desi unele voci critice sustineau ca Pnin este mai degraba o colectie de schite decit un roman, cartea a demonstrat ca Nabokov nu este un autor senzationalist cu marote pornografice, ci un adevarat artist al scrisului. In doua saptamini de la prima editie, romanul sau avea deja nevoie de al doilea tiraj. - The Guardian

 

Amuzamentul si satira sint numai o mica parte din darurile pe care le ofera profesorul Pnin. Parca venit de pe alta planeta, in acelasi timp generos si altruist, «binevoitorul Pnin» este personajul dezorientat care tocmai prin lipsa lui de pragmatism isi cistiga admiratia cititorului. - Chicago Tribune

 

Din Pnin transpare tot atita stralucire cita tristete. - Graham Greene


Nu sunt chipes, nu sunt interesant, nu sunt talentat. Nu sunt nici macar bogat. Dar, Lise, iti ofer tot ce am, ultima picatura a sangelui meu, ultima lacrima, totul. Si crede-ma ca, e mai mult decat poate oferi un geniu, fiindca un geniu trebuie sa tina atata pentru el, incat nu se poate darui cu totul, asa cum fac eu. - Vladimir Nabokov

Unele persoane - printre care ma numar si eu  - urasc finalurile fericite. Ne simtim trasi pe sfoara. Raul constituie norma. Destinul nu trebuie zagazuit. Avalansa care se opreste la doar cativa metri deasupra satucului inspaimantat se comporta nu doar nefiresc, ci si lipsit de etica. - Vladimir Nabokov
 

Fragment din cartea “Pnin” de Vladimir Nabokov:

 

“Ca atatia profesori care imbatranesc, Pnin incetase de mult sa remarce existenta studentilor in campus, pe coridoare, la biblioteca – pe scurt, oriunde, cu exceptia concentrarilor functionale din clasa. La inceput, fusese foarte mahnit vada pe unii dintre ei, cu bietele lor capete tinere asezate pe brat, adormiti bustean printre ruinele cunoasterii; dar acum, in afara de ceafa gratioasa a cate unei fete, nu mai vedea pe nimeni in sala de lectura. 

Doamna Thayer se afla la biroul de imprumut. Mama ei si mama doamnei Clements fusesera verisoare primare. 

- Ce mai faceti, domnule profesor Pnin?

- Foarte bine, doamna Fire.

- Laurence si Joan nu s-au intors inca, nu-i asa? 

- Nu. Am adus inapoi cartea asta, pentru ca am primit o instiintare...

- Ma intreb daca biata Isabel chiar o sa divorteze.

- N-am auzit. Doamna Fire, ingaduiti-mi sa intreb...

- Probabil ca va trebui sa va gasim alta camera, daca o aduc inapoi cu ei. 

- Doamna Fire, ingaduiti-mi sa intreb ceva. Instiintarea pe care am primit-o ieri – mi-ati putea spune cine este celalalt cititor? 

- Stati sa verific. 

Si verifica. Celalalt cititor se dovedi a fi Timofei Pnin; volumul 18 fusese cerut de el in vinerea precedenta. Ce-i drept, volumul 18 fusese deja imprumutat de acelasi Pnin, care-l tinea de la Craciun, iar acum statea cu mainile sprijinite pe el, ca tabloul ancestral al unui magistrat. 

- Nu se poate! striga Pnin. Vineri am cerut volumul 19, anul 1947, nu 18, anul 1940.

- Dar uitati-va – ati scris volumul 18. Oricum, volumul 19 este inca in lucru. Il tineti pe asta?

- 18, 19, murmura Pnin. Nu e mare diferenta. Am pus anul corect, asta e important! Da, mai am nevoie de 18 – trimiteti-mi o instiintare mai efisenta cand disponibil 19. 

Bombanind putin, isi duse cartea voluminoasa, rusinata in nisa lui favorita si o depuse acolo, infasurata in fular. 

Femeile astea nu stiu sa citeasca. Anul era trecut atat de clar!”