Scrisori imaginare
Fragment din carte:
"Imi aduc aminte ca am fost candva la o vanatoare ciudata. O vanatoare de ciori la care venise cineva cu o bufnita neobisnuit de mare. Spunea ca o avea de sase ani, o tinea inchisa si din cand in cand ii dadea drumul sa manance soareci. Eu n-aveam arma, mergeam din curiozitate, cel care ne invitase sustinea ca vom vedea ceva ce n-am vazut niciodata. Bufnita avea niste ochi enormi, mai mari decat ai unui om, dar nu zarea nimic, lumina zilei o orbea intr-atat, incat clipea numai cand ii atingeai ochiul cu degetul. Omul cu bufnita se ruga mereu de ceilalti: „Va rog sa aveti grija, sa nu cumva sa mi-o impuscati din greseala". „Daca se intampla ceva, ti-o platim", a vrut sa-1 asigure unul, crezand ca astfel lamureste lucrurile. Dar omul cu bufnita s-a suparat. „Nu ma intereseaza banii. Mai bine ma intorc cu ea acasa si am terminat. O am de atatia ani si tin la ea", bombani el, pregatindu-se sa plece. Ceilalti au trebuit sa-l roage, sa-i dea mii de asigurari ca nu se va intampla nimic, vor fi atenti. Omul tinea intr-adevar la pasarea aceea ciudata. „Si sa aveti grija sa n-o atace ciorile, ca-i sfasie ochii", mai adauga el... In sfarsit, am ajuns. Omul a legat bufnita de un par inalt, intr-o poienita inconjurata din trei parti de un desis de salcii desfrunzite si tufe de rachita. Apoi, ne-am retras lasand pasarea singura ca o pata neagra pe albul zapezii."
Descrierea produsului
Fragment din carte:
"Imi aduc aminte ca am fost candva la o vanatoare ciudata. O vanatoare de ciori la care venise cineva cu o bufnita neobisnuit de mare. Spunea ca o avea de sase ani, o tinea inchisa si din cand in cand ii dadea drumul sa manance soareci. Eu n-aveam arma, mergeam din curiozitate, cel care ne invitase sustinea ca vom vedea ceva ce n-am vazut niciodata. Bufnita avea niste ochi enormi, mai mari decat ai unui om, dar nu zarea nimic, lumina zilei o orbea intr-atat, incat clipea numai cand ii atingeai ochiul cu degetul. Omul cu bufnita se ruga mereu de ceilalti: „Va rog sa aveti grija, sa nu cumva sa mi-o impuscati din greseala". „Daca se intampla ceva, ti-o platim", a vrut sa-1 asigure unul, crezand ca astfel lamureste lucrurile. Dar omul cu bufnita s-a suparat. „Nu ma intereseaza banii. Mai bine ma intorc cu ea acasa si am terminat. O am de atatia ani si tin la ea", bombani el, pregatindu-se sa plece. Ceilalti au trebuit sa-l roage, sa-i dea mii de asigurari ca nu se va intampla nimic, vor fi atenti. Omul tinea intr-adevar la pasarea aceea ciudata. „Si sa aveti grija sa n-o atace ciorile, ca-i sfasie ochii", mai adauga el... In sfarsit, am ajuns. Omul a legat bufnita de un par inalt, intr-o poienita inconjurata din trei parti de un desis de salcii desfrunzite si tufe de rachita. Apoi, ne-am retras lasand pasarea singura ca o pata neagra pe albul zapezii."
Detaliile produsului