In sirui Bibliilor romanesti inaugurat in 1688 de Domnul Tarii Romanesti Serban Cantacuzino, Biblia din 1914 s-ar putea numi "a lui Carol I", aparand in ultimul an al glorioasei domnii a celui de numele caruia se leaga atat Independenta si Regatul, cat si dobandirea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Romane (refuzata lui Cuza), in urma careia s-au putut desfasura lucrarile Sfantului Sinod care au pregatit - cu concursul a 16 ierarhi - textul acestei editii. Ea se baza pe ultimele doua aparitii, tiparite cu slova chirilica la Buzau si Sibiu de episcopii Filotei in 1854 si Andrei Saguna in 1856 - 1858, dar aduse la zi in acord cu evolutia limbii romane. Aceasta "editie a Sfantului Sinod" era cea dintai a Bibliei ortodoxe tiparita cu alfabetul latin si pe langa menirea de a se aseza araturi de marele proiect al ridicarii Catedralei Mantuirii Neamului, legiferat de regele Carol I in 1884, trebuia sa impuna cuvantul romanesc prin Biblia ortodoxa intr-un moment in care, din 1871 incepand, Societatea Biblica Britanica, folosind la cea dintai alfabetul latin, inundase viata biseri-ceasca romana cu biblii eterodoxe aparute la. Iasi (1874), Bucuresti (1893), Viena (1905), Bucuresti (1906, 1908, 1909, 1911, 191.3).