Cel mai iubit dintre pamanteni  - vol I-III

Eu am scris o carte politica: am relatat despre viata unui cuplu, despre preocuparile lor spirituale si de-abia in ultirnul rand despre unele aspecte negative ale societatii - partea politica nefiind preponderenta. Nu este niciodata prea tarziu sa scrii despre aspecte negative, ele putand fi inlaturate in viitor, tocmai pentru ca au fost dezvaluite, tocmai pentru ca oamenii au fost preveniti asupra lor, pentru a nu le mai repeta. Am scris cartea din dorinta de a arata publicului nostru prin ce am trecut, tocmai pentru ca pe viitor sa nu se mai repete aceste suferinte. [...] Nu se scrie cu voie de la politie, acest drept al scriitorilor de a scrie este un drept castigat prin lupta de scriitorii romani in societatea noastra si pe care nu-l mai poate lua nimeni. - Marin Preda

Cel mai iubit dintre pamanteni este un roman total, i-am zis eu in cronica pe care am scris-o indata dupa aparitia lui. Un roman, altfel spus, cu mai multe paliere, mai multe teme si un numar mare de personaje: roman politic (despre obsedantul deceniu), roman de dragoste (istoria unui tanar profesor de filosofie, Victor Petrini, care are credinta ca daca dragoste nu e, nimic nu e), un roman moral (mai exact: romanul unui moralist de clasa, in sfera existentiala, in genul lui Camus), in fine, un roman de moravuri despre lumea intelectuala si, in genere, despre lumea romaneasca in regimul totalitar comunist. Un roman puternic, amplu ca un fluviu, romanul, in fine, al unui moralist care judeca necrutator istoria prin care trece. - Eugen Simion