Secretul jurnalului de la Kiev
"Fedir, varul mai mare al lui Pavlo, zise cu glas scazut:
- Si eu am auzit la fel. Unchiul meu mi-a zis ca au obligat tot satul sa se inscrie in colectiv.
- Toate astea suna un pic exagerat, spuse Mama, gesticuland din mana a indoiala. N-au cum sa ne ia animalele si pamantul fara voia noastra.
Ruslan ridica paharul.
- Satul fratelui meu e mai aproape de oras si e mult mai mare decat al nostru. Poate ca nu se vor obosi sa faca atata drum pana aici.
- Suntem destul de aproape de oras. Chiar crezi ca rusii o sa faca vreo diferenta intre sate? Suntem cu totii parte din okruha Kiev, zise unchiul Marko.
Katia se gandi la orele pe care unchiul Marko le petrecuse mergand pe jos si cu trenul pana in frumosul oras de pe malul Niprului ca sa-si cumpere aparatul de fotografiat. Desi oficial faceau parte din regiunea Kievului, de fapt, orasul era la aproape 150 de kilometri departare.
- N-are importanta. O sa mearga oriunde vor. Ucraina este rodnica si imbelsugata, iar Stalin crede ca ar trebui sa fim granarul Uniunii Sovietice, zise Tato, care clatina vinul din pahar, fara sa. bea. Ca sa obtina asta, vrea sa renuntam la pamanturi si sa ne inscriem in colective. Se intampla deja in satele din toata Ucraina de luni intregi si ar putea ajunge si aici in orice moment.
- Dar Stalin a spus ca, pentru a functiona, colectivizarea trebuie sa fie de bunavoie, starui unchiul Marko.
- Am auzit ca si-a schimbat din nou punctul de vedere.
Ma nelinisteste, zise Tato si sorbi din vin.
Unchiul Marko isi lasa paharul pe masa.
- Eu tot spun ea n-o sa ne oblige sa intram in colective. O sa fie la alegerea noastra.
Gura lui Tato se schimonosi de dispret.
- Cand am avut noi vreodata de ales cand vine vorba despre Moscova, Marko?
Katiei ii scapa un mic suspin, iar Tato ridica privirea spre ea.
- Destul cu vorba deocamdata. Azi ii sarbatorim pe Olha si Borislay.
Tatal Katiei o lua de brat si o duse departe de multime.
- Tato, despre ce vorbeati?
- Despre nimic care sa to nelinisteasca, zise el si vocea ii sovai atat de imperceptibil, incat Katia nu era sigura daca a auzit. Nu sunt decat zvonuri."
Descrierea produsului
"Fedir, varul mai mare al lui Pavlo, zise cu glas scazut:
- Si eu am auzit la fel. Unchiul meu mi-a zis ca au obligat tot satul sa se inscrie in colectiv.
- Toate astea suna un pic exagerat, spuse Mama, gesticuland din mana a indoiala. N-au cum sa ne ia animalele si pamantul fara voia noastra.
Ruslan ridica paharul.
- Satul fratelui meu e mai aproape de oras si e mult mai mare decat al nostru. Poate ca nu se vor obosi sa faca atata drum pana aici.
- Suntem destul de aproape de oras. Chiar crezi ca rusii o sa faca vreo diferenta intre sate? Suntem cu totii parte din okruha Kiev, zise unchiul Marko.
Katia se gandi la orele pe care unchiul Marko le petrecuse mergand pe jos si cu trenul pana in frumosul oras de pe malul Niprului ca sa-si cumpere aparatul de fotografiat. Desi oficial faceau parte din regiunea Kievului, de fapt, orasul era la aproape 150 de kilometri departare.
- N-are importanta. O sa mearga oriunde vor. Ucraina este rodnica si imbelsugata, iar Stalin crede ca ar trebui sa fim granarul Uniunii Sovietice, zise Tato, care clatina vinul din pahar, fara sa. bea. Ca sa obtina asta, vrea sa renuntam la pamanturi si sa ne inscriem in colective. Se intampla deja in satele din toata Ucraina de luni intregi si ar putea ajunge si aici in orice moment.
- Dar Stalin a spus ca, pentru a functiona, colectivizarea trebuie sa fie de bunavoie, starui unchiul Marko.
- Am auzit ca si-a schimbat din nou punctul de vedere.
Ma nelinisteste, zise Tato si sorbi din vin.
Unchiul Marko isi lasa paharul pe masa.
- Eu tot spun ea n-o sa ne oblige sa intram in colective. O sa fie la alegerea noastra.
Gura lui Tato se schimonosi de dispret.
- Cand am avut noi vreodata de ales cand vine vorba despre Moscova, Marko?
Katiei ii scapa un mic suspin, iar Tato ridica privirea spre ea.
- Destul cu vorba deocamdata. Azi ii sarbatorim pe Olha si Borislay.
Tatal Katiei o lua de brat si o duse departe de multime.
- Tato, despre ce vorbeati?
- Despre nimic care sa to nelinisteasca, zise el si vocea ii sovai atat de imperceptibil, incat Katia nu era sigura daca a auzit. Nu sunt decat zvonuri."
Detaliile produsului