Cantafabule'' este de departe cea mai importanta si cea mai bine ticluita opera rock din cultura romana. Ea s-a nascut in urma intalnirii cvasimiraculoase (la Timisoara, unde altundeva?, in 1974-1975) dintre cativa muzicieni extraordinari: trupa rock Phoenix, condusa de Nicu Covaci, si doi carturari de exceptie, Serban Foarta si Andrei Ujica. Pe stadioane, adolescentii cantau extaziati, fara sa le inteleaga prea bine, texte arhaice, preluate si prelucrate din bestiare medievale (Fiore di virtu) si din carti populare romanesti, precum Floarea Darurilor si Fiziologul. M-am hotarat atunci (la invitatia prietenului Florian Pittis) sa tin la radio o rubrica saptamanala in care sa explic simbolistica animalelor fabuloase si conceptele morale, filosofice si religioase pe care acestea le intru(chi)pau. Ulterior, amplificate, aceste eseuri au compus un volum autonom, cartea mea de debut, Gradina de dincolo: Zoosophia (1980). Reeditarea volumului Texte pentru Phoenix acum, dupa jumatate de veac, ma face sa cred ca, intr-adevar, duhul pasarii mitologice are har ''de a renaste, curatit prin jar, / din cenusa-i proprie si din propriu-i scrum, / astazi, ca si maine; pururi si acum.'' - Andrei Oisteanu