Pelerin pe Calea Luminii. 101 sonete crestine

Poeta Maria Filipoiu isi asuma cu mult curaj ideea de a publica un numar insemnat de Sonete crestine. E vorba aici de un gest subtil polemic. Aceasta pentru ca sonetul caracterizeaza Renasterea, o epoca de emancipare fata de dogmatismul medieval. In textele volumului este evidenta tendinta ecumenica a autoarei, deschiderea spre toate miturile consolatoare care propun, prin meditatie si reculegere, o mantuire care vine de la o divinitate, oricare este aceea. Pelerinajul poetului este semnul acceptarii celei mai largi interpretari a credintei. De fapt, poeta se desparte de omul trufas ori sarac de credinta, acceptand existenta in lume a unei forte ordonatoare, mai presus de orgoliile muritorilor. Iata o justificare de a privi cu simpatie stradania lirica a Mariei Filipoiu. - Horia Garbea 

Fragment din cartea "Pelerin pe Calea Luminii" de Maria Filipoiu:

"Pelerin pe Calea Luminii

Pe Calea Luminii, Doamne Iisuse

Voi veni sa-mi dai binecuvantare

Pe crestetul troienit de ninsoare,

Ca primaverile imi sunt apuse.

In candela am strans lacrimi amare,

De umbra sufletului meu ascunse

Si peste drama vietii suprapuse,

Sa arda cu a mortii lumanare.

Inchid cuvinte in ganduri sihastre,

De zei sa-mi fie binecuvantate

Cu lumina revarsata de astre.
 

In suflet le pastrez invesmantate
Cu straie din privirile albastre,

Prin Rai de sfinti a fi inaripate."